În 1396, călătorul Johan Schiltberger menţionează pentru prima oară oraşul; întâia atestare documentară internă există într-un act emis în anul 1403, de cancelaria lui Mircea cel Bătrân (1386-1418); oraşul figura printre târgurile domneşti întărite. Neagoe Basarab (1512-1521) a mutat reşedinţa Mitropoliei Valahiei aici, Targoviste devenind astfel şi centrul religios al ţării. Petru Cercel (1583-1585) a construit o frumoasă biserică. Ocupat temporar de trupele lui Sinan Paşa, în 1595, oraşul va fi eliberat, în zilele de 6-8 octombrie, de către forţele unite ale muntenilor, transilvănenilor şi moldovenilor, conduse de Mihai Viteazul. Trei ani mai târziu, la 9 iunie, la Manastirea Dealu, între Mihai şi Rudolf II se încheia un tratat prin care primul recunoştea suzeranitatea împăratului, iar acesta se obliga să-i acorde ajutor împotriva turcilor. În timpul lui Matei Basarab (1632-1654), la Targoviste s-a creat o “fabrică” de sticlă şi s-a instalat o a doua tipografie care funcţiona la Manastirea Dealu.
Dacă până spre mijlocul sec. XVII, orasul Targoviste şi-a împărţit atribuţiile de capitală cu Bucuresti, după răscoala antiotomană a lui Mihnea III, reşedinţa domnească se fixează în oraşul de pe Dâmboviţa. Doar sub Constantin Brâncoveanu, care reface palatul din Targoviste, oraşul recapătă temporar oarecare însemnatate.

Peste un secol, în 1820, Alexandru Şutu a dăruit moşia oraşului ca zestre de nuntă, fiicei sale. Orăşenii s-au opus cu dârzenie acestui abuz. La moartea domnului oraşul şi-a recăpătat drepturile. Anul 1821 a avut la Targoviste momente de înalta tensiune; aici şi-a găsit tragicul sfârşit conducătorul revoluţiei Tudor Vladimirescu, executat din ordinul lui Ipsilanti.

În 1848, după cel de-al doilea complot al boierilor, guvernul provizoriu s-a retras prin Targoviste pe valea Ialomiţei şi mai apoi la Pietroşiţa.

De la lunga perioadă cât a fost capitala Valahiei, orasul Targoviste a născut în timp un număr mare de personalităţi şi evenimente ce au contribuit la apariţia şi îmbogăţirea spiritului naţional românesc.